Localitatea este atestată documentar pentru prima dată între anii: 1442- satul Mislea, 1598- satul Bordeni, şi satul Scorţeni, care atunci includea doar locuitorii aşezaţi pe Valea Scorţii, sau pe Valea lui Scorţeanu, cel dintâi stăpân al acestei aşezări.
La sfârşitul secolului al XIX-lea, în localitatea Scorţeni se produce îmbunătățirea nivelului de trai, principalul motiv fiind exploatarea petrolului din pădurile care înconjoară localitatea şi astfel economia locală nu se mai limita doar la agricultură.
Ţiţeiul nu este singura bogăţie exploatată din subsol în zonă, ci şi sarea, prin ocnele de la Telega aflată în vecinătate. Sarea se extrage încă din secolul al XIV-lea în ocnele de la Telega, iar la sfârsitul secolului al XVII-lea şi păcura. Companii petroliere americane îşi fac simţite prezenţa tot la sfârşitul secolului XIX-lea şi contribuie la explozia economică în zonă. Apogeul exploatării „aurului negru” îl constituie perioada marilor erupţii naturale libere, de după 1907 şi până la izbucnirea Primului Război Mondial. Erupţiile de petrol din sonde, foarte spectaculoase, duceau însă la importante pierderi, deoarece producătorii nu erau pregătiţi pentru a colecta integral o asemenea cantitate de petrol brusc eliberată, deseori izbucnind şi incendii devastatoare.
Fără a exista dovezi scrise, se ştie că localitatea Scorţeni a fost formată în jurul anului 1600, când patru căpitani ai lui Mihai Viteazu au fost împroprietăriţi în aceste locuri. Bătrânii povestesc că Vodă cu cete adunate de peste munţi au bătut şi izgonit pe tătari, iar după aceea a împărţit tovarăşilor săi aceste locuri. În Scorţeni, pe Valea Scorţii, s-au găsit cioburi de vase de lut. Multe taine ale trecutului se pot însă lămuri din vechile datini şi din sensul primitiv pe care-l aveau numele de persoane şi mai ales de locuri. Scorţeni înseamnă Acei aşezaţi pe Valea Scorţii, adică Valea lui Scorţea, cel dintâi stăpân al acestei văi, poreclit aşa fiindcă el cojea scoarţa de pe mesteceni şi o întrebuinţa la preparate farmaceutice primitive. Documente datând din secolul trecut, arată că şcoala din Scorţeni are o vechime de peste 100 de ani. Astfel, Dicţionarul geografic al judeţului Prahova, apărut în 1899, arată că în Scorţeni exista o şcoală. Ca sat de oameni liberi, dornici de ştiinţă şi carte, satul Scorţeni se pare că a fost înzestrat cu şcoală înaintea sau în urma reformei lui Alexandru Ioan Cuza din 1864. Cei care au învăţat în jurul anilor 1920, îşi amintesc că durata învăţământului era de 5 ani. În urma absolvirii celor 5 clase, se eliberau elevilor promovaţi adeverinţe de absolvire. Până în anul 1905, veneau la Scorţeni şi elevii din Mislea. La această dată, s-a înfiinţat o şcoală şi în satul vecin. După anul 1925, comuna cunoaşte o însemnată înflorire. Bogatele zăcăminte de petrol ce se află în subsolul dealurilor, atrag străini care vin să stoarcă această bogăţie. În satele componente ale comunei, primii locuitori s-au aşezat aproape de păduri, în locuri ferite, pe dealuri în jurul pârâiaşelor.
În Bordeni, primii locuitori au fost pe dealul Glăvana, loc ferit de invazia duşmană. Locuinţele erau săpate în pământ, având aspectul unui bordei, de unde şi numele de Bordeni.