Monografia comunei

Localitatea este atestată documentar pentru prima dată între anii: 1442- satul Mislea, 1598- satul Bordeni, şi satul Scorţeni, care atunci includea doar locuitorii aşezaţi pe Valea Scorţii, sau pe Valea lui Scorţeanu, cel dintâi stăpân al acestei aşezări.
La sfârşitul secolului al XIX-lea, în localitatea Scorţeni se produce îmbunătățirea nivelului de trai, principalul motiv fiind exploatarea petrolului din pădurile care înconjoară localitatea şi astfel economia locală nu se mai limita doar la agricultură.
Ţiţeiul nu este singura bogăţie exploatată din subsol în zonă, ci şi sarea, prin ocnele de la Telega aflată în vecinătate. Sarea se extrage încă din secolul al XIV-lea în ocnele de la Telega, iar la sfârsitul secolului al XVII-lea şi păcura. Companii petroliere americane îşi fac simţite prezenţa tot la sfârşitul secolului XIX-lea şi contribuie la explozia economică în zonă. Apogeul exploatării „aurului negru” îl constituie perioada marilor erupţii naturale libere, de după 1907 şi până la izbucnirea Primului Război Mondial. Erupţiile de petrol din sonde, foarte spectaculoase, duceau însă la importante pierderi, deoarece producătorii nu erau pregătiţi pentru a colecta integral o asemenea cantitate de petrol brusc eliberată, deseori izbucnind şi incendii devastatoare.
Fără a exista dovezi scrise, se ştie că localitatea Scorţeni a fost formată în jurul anului 1600, când patru căpitani ai lui Mihai Viteazu au fost împroprietăriţi în aceste locuri. Bătrânii povestesc că Vodă cu cete adunate de peste munţi au bătut şi izgonit pe tătari, iar după aceea a împărţit tovarăşilor săi aceste locuri. În Scorţeni, pe Valea Scorţii, s-au găsit cioburi de vase de lut. Multe taine ale trecutului se pot însă lămuri din vechile datini şi din sensul primitiv pe care-l aveau numele de persoane şi mai ales de locuri. Scorţeni înseamnă Acei aşezaţi pe Valea Scorţii, adică Valea lui Scorţea, cel dintâi stăpân al acestei văi, poreclit aşa fiindcă el cojea scoarţa de pe mesteceni şi o întrebuinţa la preparate farmaceutice primitive. Documente datând din secolul trecut, arată că şcoala din Scorţeni are o vechime de peste 100 de ani. Astfel, Dicţionarul geografic al judeţului Prahova, apărut în 1899, arată că în Scorţeni exista o şcoală. Ca sat de oameni liberi, dornici de ştiinţă şi carte, satul Scorţeni se pare că a fost înzestrat cu şcoală înaintea sau în urma reformei lui Alexandru Ioan Cuza din 1864. Cei care au învăţat în jurul anilor 1920, îşi amintesc că durata învăţământului era de 5 ani. În urma absolvirii celor 5 clase, se eliberau elevilor promovaţi adeverinţe de absolvire. Până în anul 1905, veneau la Scorţeni şi elevii din Mislea. La această dată, s-a înfiinţat o şcoală şi în satul vecin. După anul 1925, comuna cunoaşte o însemnată înflorire. Bogatele zăcăminte de petrol ce se află în subsolul dealurilor, atrag străini care vin să stoarcă această bogăţie. În satele componente ale comunei, primii locuitori s-au aşezat aproape de păduri, în locuri ferite, pe dealuri în jurul pârâiaşelor.
În Bordeni, primii locuitori au fost pe dealul Glăvana, loc ferit de invazia duşmană. Locuinţele erau săpate în pământ, având aspectul unui bordei, de unde şi numele de Bordeni.

Comuna Scorțeni este formată din satele Scoțeni (reședință), Bordenii Mari, Bordenii Mici, Mislea și Sîrca. Localitatea se află în zona central vestică a județului Prahova, având ca vecini: la Nord comuna Cosminele, la sud orașul Băicoi, la est comuna Cocorăștii Mislii și la vest comuna Bănești.
Pincipalele orașe aflate în vecinătate sunt: Câmpina (14 km), Băicoi (6 km), Plopeni (10 km), Ploiești (26 km) și Sinaia (44 km). Capitala București se află la aproximativ 85 km.
Studiind aceste date putem concluziona că localitatea se află într-o poziție geografică privilegiată, aflându-se la distanțe relativ scurte de orașele Câmpina și Băicoi, principalele centre urbane ale județului Prahova.
Relieful este tipic zonei de dealuri subcarpatice, mai precis zona subcarpaților Prahovei (situați între râurile Prahova și Teleajen). Predomină regiunile deluroase, ramificații din dealurile Buștenarilor cu vârful Iconiță de 475 m, Leurda 380 m, Dealul Sirca, dealul Plaiului, dealul Pietriș, dealul Malota, dealul Runcu. Toate aceste dealuri alcătuiesc la un loc culmea subcarpatica Mislea, cu o înălțime maxima de 585 metri. Intre toate dealurile se afla depresiunile Mislea și Bordeni.
Doua treimi din relieful comunei este alcătuit din regiuni deluroase și o treime din relief de câmpie, în sudul comunei pătrunzând porțiuni din Golful Capiei Ploiestiului. Rețeaua hidrografica este alcătuită din cursuri de apa cu caracter permanent: părăul Saratacu afluenții: Mislea Seaca, Valea Scortii și Runcu, cât și din ape stătătoare: lacul lui Maxim.
Cercetările arheologice au relevat prezenta unei pânze freatice la 34 m la intrarea în Bordenii Mici și la 186 m în Bordenii Mari, Scorteni și Mislea.

Rețeaua hidrografică a comunei Scorțeni aparține de bazinul hidrografic Ialomița prin afluentul de ordinul III râul Telega (Mislea).
Teritoriul administrativ este străbătut de următoarele cursuri de apă:

Pârâul Telega (Mislea) cod cadastral Xl-1.20.13.12. cu următorii afluenți:

- Pârâul Mislea -cod cadastral Xl-1 .20.13.12.1;

- Pârâul Mislea Seacă;

- Pârâul Runcu -cod cadastral Xl-1 .20.13.12.2;

- Pârâul Valea Scorții;

- Pârâul Valea Seacă.

În zona din sudul teritoriului izvoraște Pârâul Dâmbu (cod Cadastral XI-1.20.13.14)
Afluenții au un debit nepermanent în funcție de anotimp si precipitații. Intre culmile domoale ale dealurilor din Bordeni, s-a format o apă stătătoare: lacul lui Maxim.

Apele subterane ale comunei sunt bine dezvoltate in lunca și terasele văii Telega și Mislea și mai puțin în partea nordică și sudică in zona deluroasă. Condițiile fizico-geografice permit acumularea diferentiată a apelor freatice la diferite adancimi. În zonă, alimentarea apelor subterane depinde de urmatorii factori condițonali:

•  hidroclimatici (precipitații, evaporație);

• geomorfologici (relief);

• geologici (litostratigrafie, permeabilitatea verticală și orizontală, structură);

• hidrogeologici ai solului;

• natura cuverturii vegetale.

Dupa geneză și condițiile hidrogeologice de înmagazinare se împart în: ape freatice și de adâncime.

Depopularea localităților din zona rurală este determinată de exodul tinerilor care caută de muncă la oraș sau în străinătate. Acest lucru este aplicabil și comunei Scorțeni unde se poate constata o scădere a populației în ultimii ani, aceasta scăzând de la 5,777 de locuitori din 2014 până în 2020, când populația totală, conform Institutului Național de Statistică, era de 5,581 de locuitori, dintre care 2,752 de sex masculin și 2,829 de sex feminin.
Din analiza datelor furnizate de Institutul Național de Statistică rezultă că aproximativ 19% au sub 18 ani, majoritatea populației, respectiv 42% din totalul populației au vârste cuprinse între 20 - 50 ani și 39% au vârste mai mari de 60 ani.
Sporul natural al unei populații, raportat la o anumită perioadă, ca valori absolute, reprezintă diferența dintre numărul născuților-vii și numărul decedaților în perioada de referință.

Ca valori relative, sporul natural reprezintă diferența dintre natalitate și mortalitate, în care:

• Natalitatea reprezintă numărul de născuți vii
• Mortalitatea reprezintă numărul de decedați

În comuna Scorțeni se observă un spor natural negativ în fiecare an din 2014 până în 2019, deoarece numărul născuților vii este mai mic decât numărul decedaților. Institutul de statistică nu a furnizat date pentru anul 2020.
Sporul natural negativ este unul din factorii care contribuie la scăderea populației în comuna Scorțeni.

Topoclimatul acestui sector în care se afla comuna Scorteni are un caracter de adăpost, atât fata de circulația vestica, precum și fata de pătrunderea crivatului din Nord-Est. Băț Vanturi cu caracter de foehn.

Învelișul de sol de pe teritoriul comunei și din imprejurimi, este extrem de mozaicat, consecința diversității factorilor geografici cu rol pedogeneti respectiv relieful variat sub raportul altitudinii, expoziției și dinamicii, care atrage după sine manifestarea variată a celorlalți componenți ai mediului.
În zona înaltă, s-a format solul brun roșcat luvic și solul cenușiu. Solul brun roșcat de pădure se caracterizează prin acumularea unei cantități mai mari de humus slab acid de tip mull cu formare de argilă coloidală sub un climat de deal. Sub vegetația de pădure încheiată, pe platourile colinare, s-a format solul cenusiu de pădure puternic podzolit. Cantitatea de humus este mai mică și crește cantitatea acizilor fulvici. 
Datorită precipitațiilor mai mari (776 mm/an), levigarea carbonaților a fost intensă iar debazificarea complexului absorbit prin pătrunderea hidrogenului, sunt din ce în mai accentuate, de la solul brun roșcat de pădure slab podzolit in est, la cel podzolit puternic în NV localității. În zona de terasă pe un material neeterogen format din luturi marnoase si intercalații de pietrișuri, se formează solul brun de pădure slab și mediu podzolit.
Branciogurile (rendzine) s-au format în câmpia deluvială a Ploieștilor, pe depozite de pietrișuri rulate în cea mai mare parte calcaroase. Procesul de solidificare, a fost determinat de natura substratului. Peste pietrișurile rulate, s-a depus un strat subtire de lehm (lut rosu) care s-a solidificat sub influența vegetației forestiere și ierboase. Bogăția de calciu a rocii și marea permeabilitate, fac ca acțiunea apei să fie mai puțin persistentă. Solurile aluviale, s-au format pe depozite aluviale și au o culoare închisă datorită acizilor humici. La baza pantelor, s-au format soluri aluvio-coluviale din transportarea materialului gravitațional și cel depus de torenți. Pe terasa postpliocenă, datorită pânzei freatice la mică adâncime și stratului iluvial impermeabil s-au format lăcoviști humico-gleice. Pe versanții colinari s-a produs eroziunea în suprafată și datorită apei meteorice care a spălat orizontul fertilizat, a apărut la zi orizontul iluvial și cel de acumulare a carbonaților și s-a format erodisolul. Solurile din zonă aparțin următoarelor clase: 

• Molisoluri – rendzinele;
• Argiluvisoluri- soluri brun roșcate luvice - soluri cenușii; 
• Hidro - halomorfe – lăcovistele;
• Slab evoluate aluviale, erodisoluri.

Solul reprezintă o importantă resursa a zonei. Clasa argiluvisoluri, caracteristică întinselor păduri de cvercinee (din care azi au ramas doar pâlcuri), este favorabilă pomiculturii (pe pante și terase), viilor (pe pantele sudice), pajistilor (pe pantele nordice) cu aportul unor lucrări de îmbogatire a humusului și a culturilor agricole în zona teraselor.
Deluviile formate în urma dezagregării și alterării chimice a materialelor depuse din zona înaltă, montană, au evoluat în direcția formării unor soluri considerate stabile, luvosolurile. Prin destrucția mineralelor primare și antrenarea în adâncime a coloizilor minerali și a celor organici, s-au evidențiat profile pedologice tipice, cu eluviere uneori destul de pronunțați în prima parte a solului și strate îmbogățite în argilă la părțile inferioare.

Din punct de vedere fitogeografic, localitatea aparține regiunii macaroneze-mediteraneene, provincial dacica, subprovincia banato-getică, districtul Subcarpaților Orientali ai Munteniei. Aici se poate remarca prezența elementelor sudice, Quergus pubscens, Syringa vulgaris, Chrysopogon grylus și a pâlcurilor de pajiști stepice. Silvostepa înaintează în detrimentul gorunetelor și este alcătuită din specii ca iarba vântului, pir, păiuș roșu. Pădurile ocupă perimetrele mai mari în nordul localității și predomina stejarul (Quergus Robur) în proporție de 80%, gorunetele (Quergus dalechampii, Quergus petraea, Quergus policarpo). ln perimetrele împădurite mai pot apărea: carpenul (Carpenus betulus), ulmul (Ulmus foliaceea), frasinul (Fraxinus excelsior) iar dintre arbuști, alunul (Corilus sanguinea), lemnul căinesc (Lingustrum vulgare) și porumbarul (Prunus spinosa). Defrișările în folosul ogoarelor și pomilor fructiferi au declanșat alunecările de teren. Exemplu edificator este faptul că cele mai multe alunecări de teren se întâlnesc pe versantul sudic despădurit. Vegetația hidrofilă indică surplusul de apă acumulat între denivelările generate de alunecări. Flora de mult este reprezentata prin mierea ursului (Pulmonaria mollissima), laptele câinelui (Euforbia amigdaloides), vinariță (Asperula ordonata), iar stratul ierbos de pe parterul acestor păduri este construit din diverse specii de graminee: Molinia coerula, Carex Brizoides, Juncus effuse,s.a. Poienile sunt invadate de păiușuri ( Festuca sulcata. Festucs pseudovina), firuță de livada (Poa pratenzis, var, angustifolia), golomățul (Dactylis polygma), fraga de câmp (Fragaria viridis), iarba fiarelor (Cynanchum vincetoxicum). Vegetația de luncă: în lunca văilor se întâlnește plopul (Plopus alba) și salcia (Salix alba). De-a lungul văilor cu exces de umiditate, se întâlnește stuful (Phragmites dommunis) și papura Oypha latifolia). Islazurile sunt dominate de o vegetație ruderală, constituită din troscot, obsiga, cununită, coada șoricelului (Achileea setacea), stir, pelinită, traista ciobanului (Capsella bursa pastoris), s.a. Vegetația spontană din culturile agricole mai puțin îngrijite și întreținute, cunoscută și sub numele de vegetație segetală, are o componentă ce diferă de la o cultură la alta. Aceste plante, care nu sunt altceva decât prejudicii culturilor agricole. În culturile de păioase o mai mare fecventa o au: sulfina (Melilotus ofiicinalis), ruscuța (Adonis flammea), laptele câinelui (Euphorbia virgata), limba boului (Anchusa procera). Acestea întrec prin talia lor plantele cultivate. Culturile de cartof sunt invadate de mohor, știr, troscot, iar în culturile de lucernă, în mod frecvent, apare spanacul sălbatic, rostogul și palamidă.

Teritoriul comunei aparținând zonei de silvostepa, cu un climat temperat continental, are o faună diversificată reprezentată prin: 

• Rozătoare, cel mai reprezentativ fiind popândăul, apoi șoarecii de câmp, hârciogul, iepurele de câmp și cățeii pământului;
• Animale de pradă ca vulpea, pisica sălbatică, dihorul și viezurele;
• Căprioara, veverița și mai recent mistrețul datorită expansiunii acestuia din cadrul rezervatiei cinegetice de mistreți și cerbi lopătari;
• Dintre păsările ce constituie un vânat prețios se regăsesc prepelița și potarniche, fazanul, iar dintre cele răpitoare uliul de diverse mărimi, în funcție de rasa din cadrul speciei.

Lumea animală a acestui biotip se completeaza pe timpul călduros odata cu venirea primăverii cu păsările migratoare, venite din țările calde, cu specii de reptile și batracieni, insecte și viermi, formând un ecosistem cu un echilibru perfect.

Economia rurală românească, dominată de agricultură în mare parte, este încă slab integrată în economia de piaţă. În contextul actual al economiei de piaţă, de modul înţelegerii şi aplicării tehnicilor de marketing, depinde bunăstarea cetăţenilor din zona rurală şi urbană, precum şi bunăstarea producătorilor agricoli. Fondul funciar agricol reprezintă o resursă semnificativă a comunei Scorțeni. Terenurile arabile reprezintă 37.16 % din suprafața terenurilor agricole, respectiv 520 ha din totalul de 1399 de ha. Principalele culturi agricole sunt acelea de: grâu, porumb, orz, cartofi și legume.

Referitor la accesul rutier către principalele centre urbane ale județului și țării, comuna Scorțeni este bine poziționată geografic, beneficiind, de asemenea, de accese rutiere facile atât către municipiul Ploiești, cât și către Municipiul Campina. De asemenea, accesul spre capitală se face ușor, prin DN1, București-Brașov, drum prin care șoferii pot ajunge atât prin Mislea-Urleta, cât și prin Băicoi. Comuna Scorțeni este strabătută de DJ 215, DJ 100E, 100D, DC 5C, DC 133, DC 7, DN 1 la o distanță de 8 km de centrul comunei, străzi și ulițe.
Localitatea este traversată de drumurile judetene DJ 100 D pe traseul Plopeni-Banesti; DJ 215 care pornește din Băicoi și traversează satele Bordenii Mici, Sîrca, Bordenii Mari și Scorțeni și DJ 100 E, care pornește din Băicoi, trece prin satul Mislea și merge către comuna Telega.

• DJ 215 – DN1 Liliești – Bordeni – Scorțeni (DJ 100D)
• DJ 100D Plopeni (DJ102) – Cocorăștii Mislii – Bordeni – Mislea – Urleta - Bănești (DN1)
• DJ 100E Băicoi (DJ100F) – Tufeni – Mislea – Telega – Câmpina – Provița de Jos – Provița de Sus – Adunați (DJ 710) dar și de drumurile DC 5C, DC 133, DC7

Toate aceste drumuri sunt asfaltate și bine întreținute, traficul rutier fiind unul fără probleme. Locuitorii comunei Scorțeni care fac naveta fie la locul de muncă, în cazul adulților, fie la unitățile de învățământ liceal și universitar din municipiul Ploiești beneficiază de transport în comun asigurat prin curse regulate, la intervale de timp rezonabile.